Gata, s-au terminat şi sărbătorile pascale, de mâine începe şcoala şi începe chinul de zi cu zi. Nu că ar fi un chin, copiii chiar se bucură că merg din nou la şcoală, se vor întâlni cu colegii şi colegele, cu doamnele învăţătoare, cu doamnele profesoare şi, mai important, vor mai ieşi şi ei din casele lor, unde au stat prin faţa televizorului, al tabletei sau a calculatorului. Să credem că vine oareşce relaxare...să nu credem, chestia e că oricum ar fi, încă va trebui să purtăm măştile la nas, va trebui să vedem pe unde şi cum tuşim sau strănutăm, să vedem cum ne vaccinăm şi, în general, să ne vedem de viaţa noastră. Problema e că până ajungem din nou la chestia aia care se numea cândva "cultură", va mai trece ceva timp. Că vom merge numai 30 la sută pe la spectacole de teatru, că vom merge numai 70 la sută pe la spectacole în aer liber, că avem voie să mergem la o bibliotecă în nu ştiu ce procent, accesul la cultură nu mai e ce a fost şi nu ştiu când va mai fi la fel! Dar noi suntem datori să sperăm, să ne protejăm, să ne vaccinăm şi să încercăm să atingem măcar cultura, citind, chiar încercând să scriem ceva, măcar un catren, măcar două versuri şi să nu uităm ce a spus René Descartes: Cogito, ergo sum!
