Răspunsul se găseşte în arhivele militare de la Veliko Târnovo. La scurt timp după semnarea armistiţiului de la Focşani şi încetarea ostilităţilor pe frontul românesc, ministrul bulgar de Război dispunea, în 6 ianuarie 1918 (stil nou), ca „prizonierul român Topîrceanu, aflat în depoul din Sofia” să fie trimis, sub escortă, la Bucureşti. Aici, urma să se prezinte generalului Petar Tantilov, şeful Reprezentanţei bulgare în teritoriul ocupat. Acesta a dispus ca Topîrceanu să fie pus la dispoziţia redacţiei ziarului Lumina, al cărei director era Constantin Stere, mai vechiul său coleg de la Iaşi, de la Viaţa Romînească. Generalului Tantilov i-a fost trimisă şi legitimaţia de prizonier a lui Topîrceanu, cu numărul 81837. Aceasta conţinea următoarele informaţii: subofiţerul George Topîrceanu, de 28 de ani, de naţionalitate română, ortodox, domiciliat în Bucureşti, de înălţime medie, cu părul negru, fusese luat prizonier pe 24 august 1916, la Turtucaia. În dreptul profesiei apare menţiunea „scriitor”.
La scurt timp după ce ajunge la Bucureşti, Topîrceanu îşi publică memoriile de război, sub titlul „Amintiri din luptele de la Turtucaia”. O cronică elogioasă este publicată în Lumina, pe prima pagina a numărului din 11 iulie 1918, sub semnătura lui Liviu Rebreanu.
În ce condiţii s-a întors George Topîrceanu din prizonieratul în Bulgaria?
