Mergem sau nu la teatru, încă "Uşa e deschisă!"

O piesă de teatru care trebuie văzută, nu de alta dar timpul trece, tic-tac, tic-tac, virusul vine şi el: tic-tac, tic-tac! şi nu mai avem siguranţa că mai vedem o piesă de teatru şi mâine sau poimâine. Aşa că mâine, 19 martie, mai avem o şansă. „Este prea mult fum în casă? Dacă nu sufocă, stau; dacă e prea mult, ies. Aminteşte-ţi întotdeauna – uşa e deschisă!” – EPICTET. „Îmbogăţită cu un motto (care dă şi titlul) din filosoful antic Epictet, monodrama "UŞA E DESCHISĂ" ridică mai multe întrebări, fie legate de corectitudinea din punct de vedere uman a unor acte de justiţie (nu de corectitudinea lor din punctul de vedere al legii!), fie legate de posibilitatea unor gesturi radicale. Ce facem atunci când viaţa a adus prea mult fum în încăpere? Rămânem, cum spun creştinii, sau ieşim, cum spun stoicii? Puteţi fi de acord sau nu puteţi fi de acord cu personajul sau puteţi să-l iubiţi şi să-l detestaţi în acelaşi timp, să nu vă mire asta. Însă, cu siguranţă, vă va încerca un fior rece de-a lungul şirei spinării şi veţi ieşi plini de întrebări şi bulversaţi de emoţii de la acest spectacol!”, după cum declară Andrei Velea, autorul piesei. „Un spectacol despre justabilitate, Uşa e deschisă!, ne întreaba cât de juşti putem fi noi, ca societate, în raport cu ceea ce e «nou». Un spectacol construit în vremuri restrictive, «populat» cu actorie restricţionată regizoral. Vă propun o dezbatere despre corectitudine, într-un moment în care corectitudinea nu are un aport social. Vă invit să vedem rezultatul: un suflet sincer, dar încarcerat, care naşte un suflet liber.” – Vlad Ajder, regizorul spectacolului.