Clădirea ce găzduieşte astăzi Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos a fost construită la finele secolului al XIX-lea. Ierarhul ales de Dumnezeu pentru a zidi un centru pe măsura importanţei Eparhiei a fost episcopul Partenie Clinceni, care păstoreşte la Dunărea de Jos între anii 1886-1902 şi care, a dorit împodobirea oraşului Galaţi – resedinţa episcopală, cu “o stralucita …Catedrală, cu un măreţ Palat Episcopal şi cu un local pentru Seminar, ca focar de învaţământ religios şi forţă de întărire a sentimentului naţional în poporul nostru, pe ambele maluri ale Dunării de Jos”. În 1887, urmare a demersurilor făcute de Episcopul Partenie, municipalitatea oferă Eparhiei, locul din piaţa „Ştefan cel Mare”, în faţa Grădinii Publice, pentru construirea Palatului Episcopal. Ceremonia aşezării pietrei de temelie a Palatului s-a oficiat abia în anul 1898, an în care au şi început lucrările de construire a acestuia, după planurile arhitectului Toma Dobrescu, inginerul constructor fiind A. F. Bădescu. Noul şi somptuosul Palat Episcopal a fost inaugurat în ziua de 8 septembrie 1901, în centrul sărbătorii fiind slujba de sfinţire a capelei cu hramul “Întâmpinarea Domnului”, oficiată de episcopii Partenie al Dunării de Jos şi Dionisie al Buzăului. Au mai participat la acest moment: Dimitrie Sturdza – preşedintele Consiliului de Miniştri, Spiru Haret – ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice şi reprezentanţii autoritatilor locale şi centrale din cele patru judeţe ale Eparhiei – Covurlui, Brăila, Tulcea şi Constanţa. Datorită arhitecturii sale excepţionale, pusă în valoare de un parc frumos şi bine îngrijit, având utilităţi moderne la acea vreme, Palatul Episcopal de la Galaţi a fost vizitat, în mai multe rânduri, de familia regală. Amintim istorica vizită, din 27-28 aprilie 1906, a principelui Ferdinand şi a principesei Maria, prezenţi la Galaţi pentru ceremonia aşezării pietrei de temelie a Catedralei Episcopale, în contextul aniversării jubileului a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I.