Legea stabilește că libere se acordă în toate situațiile în care se decide suspendarea cursurilor sau închiderea temporară a unităților de învățământ, “ca urmare a condițiilor meteorologice nefavorabile sau a altor situații extreme decretate astfel de către autoritățile competente”. După cum apare în lege, măsura se aplică și “pe perioada vacanțelor școlare, în situația închiderii temporare a unităților de învățământ și a unităților de educație antepreșcolară, ca urmare a stării de urgență”.
Pe de altă parte, OUG 147/2020 stabilește că zilele libere se acordă tot pentru supravegherea copiilor, dar în situația suspendării cursurilor față în față din cauza epidemiei de coronavirus. Așadar, ordonanța se aplică într-o singură situație (cea actuală, generată de epidemia de COVID), în timp ce legea are o plajă mai largă de aplicare.
Ambele acte normative stabilesc că pot solicita zile libere de la angajator părinții ce au copii cu vârsta de până la 12 ani sau copii cu dizabilități cu vârsta de până la 26 de ani, înscriși în cadrul unei unități de învățământ.
Ambele acte normative, respectiv Legea 19/2020 și OUG 147/2020, stabilesc că prevederile lor “se aplică tuturor angajaților din sectorul public și privat”.
Legislația ce stabilește acordarea de libere părinților la închiderea creșelor, grădinițelor sau școlilor exclude această posibilitate, adică e obligatoriu ca celălalt părinte să nu beneficieze, la rândul său, de zile libere pentru același motiv.
Dacă liberele sunt solicitate în baza OUG 147/2020, adică atunci când se închid unitățile școlare din cauza epidemiei de coronavirus. Mai exact, potrivit ordonanței, chiar și cei care ar putea lucra la domiciliu sau care lucrează deja la domiciliu au posibilitatea să ceară aceste libere plătite. De altfel, este singura diferență notabilă față de prevederile Legii 19/2020, potrivit avocatnet.