De data asta, nu vă mai promit nici un spectacol, nici de teatru, nici de operetă, o să vă scriu dor nişte "vorbe". Cultura care provine de la cuvântul latin colere, ce se traduce prin „a cultiva”/„a onora”, se referă în general la o activitate umană. Definiţia dată de UNESCO consideră cultura ca „o serie de caracteristici distincte a unei societăţi sau grupă socială în termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoţionali”. Cultura reprezintă o moştenire ce se transmite cu ajutorul codurilor de comunicaţie specifice cum sunt gesturile ori cuvintele, scrisul şi artele, mass media (presa, radioul, televiziunea), media interactivă (telefonul). În acelaşi fel se transmit gesturile, ritualurile, cunoştinţele teoretice, normele abstracte, religia. Cultura poate fi însuşită prin diverse forme ale memoriei subiective (reflexe, cuvinte, imagini) dar şi prin intermediul memoriei obiective (obiecte, peisaje,cărţi, numere, reguli). Astea de până acum erau de prin dicţionare, cărţi. Eu am văzut cultura altfel. De exemplu, dacă bunicuţa aia de la ţară făcea o mămăligă aurie, mare cât să ajungă şi la câini iar prietena mea TI (telefonistă intercomunală) nu ştia să facă nici măcar ouă ochiuri, atunci cine era inculta? Dacă mergi azi să-ţi plăteşti o factură şi eşti întrebat unde stai, ce număr de telefon ai sau nu mai ştiu eu ce date, deşi sunt toate acolo în faţa "fimeii" ălea, pe calculator, unde e incultul: în faţa sau în spatele ghişeului? Dacă vrei să mergi la un teatru sau vreun concert şi nu ai bani în portofel, înseamnă că eşti incult? N-am să spun asta, orice slujbă trebuie plătită, orice efort al actorilor trebuie recompensat, mai ales în vremurile astea. Dar noi, săracii, când mai mergem la teatru?
